Externe
15 ani de la atentatele de la 11 septembrie din SUA. Ce s-a ales de copiii care si-au pierdut parintii
ANJUNELLY JEAN-PIERRE: “Dragostea si mostenirea se simt”
Anjunelly Jean-Pierre avea la un moment dat tot viitorul planificat. Intentiona sa se inroleze in armata si, in cele din urma, sa devina medic sau avocat, asa cum isi dorea mama ei.
Apoi, mama sa, Maxima Jean-Pierre, a fost ucisa la World Trade Center, unde imigranta din Republica Dominicana administra o cafenea.
In urmatorii ani, Anjunelly a plans, apoi s-a ridicat si a decis sa faca ceea ce a facut si mama sa. Amintindu-si de cinele de duminica, cand casa era plina de prieteni si rude, si-a dat seama ca “mancarea uneste oamenii”, povesteste femeia in varsta de 34 de ani.
Dupa scoala culinara si dupa ce a lucrat pentru scurt timp ca asistent de bucatar la emisiunea de gatit a llui Emeril Lagasse, Anjunelly lucreaza in prezent intr-un loc in care intalnirile oamenilor sunt, poate, deosebit de importante: este manager la una dintre cantinele din Congres.
In septembrie 2015, o scrisoare pe care scris-o despre Maxima a fost introdusa in Arhivele Congresului. Una dintre cele mai populare mancaruri ale sale de-a lungul anilor a fost orezul cu mazare pe care il pregatea si mama sa. “Cred ca dragostea si mostenirea ies la iveala”, a scris ea.
ALEXANDRA WALD: “Am vrut sa ma asigur ca nu se va mai intampla asa ceva”
Alexandra Wald a vrut sa inteleaga. A citit carti despre fortele si esecurile care au dus la 11 septembrie, a studiat timp de patru ani limba araba la colegiu, a absolvit Relatii Internationale si si-a dorit sa lucreze in serviciile de informatii.
“Fiind atat de afectata de situatia geopolitica, tatal meu fiind ucis pe 11 septembrie, am vrut sa ma asigur ca nu se va mai intampla niciodata asa ceva”, spune ea.
Femeia era in prima zi la liceu cand tatal ei, brokerul Viktor Wald, a fost ucis la World Trade Center.
Fiica sa era deja interesata de evenimentele mondiale. Insa 11 septembrie 2001 a facut-o sa isi doreasca sa fie “persoana care descifreaza aceste informatii, pentru a apara tara”.
In prezent in varsta de 28 de ani, ea lucreaza la un proiect privind securitatea informatica pentru un contractor al administratiei de la Washington.
In timpul studiilor pe care le-a facut – cu ajutorul Fondului de Burse Familiile Libertatii, infiintat pentru copiii victimelor atentatelor din 11 septembrie – a insemnat si sa faca fata frustrarile aparute din analiza ocaziilor pierdut de a dejuca planurile teroristilor.
Cand furia devine prea mare, ea se gandeste la un sfat dat de tatal sau cu cateva saptamani inainte de atacuri: „Nu te poti uita in urma cu regret. Si sa nu spui niciodata: ‘dar daca?’”, i-a spus el.
Citeste continuarea in pagina urmatoare
