Externe
15 ani de la atentatele de la 11 septembrie din SUA. Ce s-a ales de copiii care si-au pierdut parintii
RONALD MILAM JR.: “Am vrut sa joc in onoarea tatalui meu”
Ronald Milam Jr. nu le spune intotdeauna coechipierilor sai de la fotbal si baschet ca exist un motiv pentru care poarta numarul 33 pe tricou. Este pentru tatal sau, maiorul Ronald Milam, care avea 33 de ani cand a fost ucis la Pentagon, pe 11 septembrie.
Ronald Jr. nu si-a cunoscut niciodata tatal. Mama sa, atunci capitan de aviatie Jacqueline Milam, era inca insarcinata cu el cand a reusit sa scape in siguranta din Pentagon.
Ronald Jr., acum un licean de 14 ani la San Antonio, este unul dintre cei peste 100 de copii nascuti dupa ce tatii lor au murit in atacurile din 11 septembrie.
El are trasaturile si personalitatea tatalui sau, iar numarul de pe tricou reprezinta o legatura cu parintele pierdut, care, la randul sau, a jucat fotbal in liceu. “Am vrut sa joc in onoarea tatalui meu. Asa ca am ales asta”, marturiseste el.
SONIA SHAH: “Am recunoscut greutatile din vietile altor oameni”
Uneori, dupa ce refugiatii ii spun povestilor lor triste, marcate de razboaie si fuga, Sonia le marturiseste ca si ea are una. Cand le explica faptul ca tatal ei a murit in atentatele de pe 11 septembrie, se formeaza “un moment de legatura”, spune studenta la Facultatea de Servicii Sociale a Universitatii Baylor, care si-a petrecut vara facand voluntariat la organizatiile pentru refugiati din Grecia.
Tatal ei, Jayesh “Jay” Shah a fost ucis la Ground Zero, unde era director pentru tranzactii financiare. Sonia avea sapte ani.
Moartea sa a determinat-o pe fata sa incerce sa ajute pe alti.
“Pentru ca am suferit o pierdere la o varsta atat de frageda, atat de diferit de multi alti oameni, am recunoscut greutatile din vietile oamenilor mult mai usor”, spune studenta de 22 de ani.
In plus, spune ea, fara credinta sa nu ar fi “intreaga si vindecata”.
