Anca Lungu, mai nou sabilită în Franța, a cerut părerea francezilor legată de caricatura cu Simona Halep. ”Critică în special…”

15.06.2018
Anca Lungu, mai nou sabilită în Franța, a cerut părerea francezilor legată de caricatura cu Simona Halep. ”Critică în special…”

Fosta prezentatoare de știri, Anca Lungu, a plecat din țară și s-a mutat în Franța, mai exact la Nisa, împreună cu noul ei iubit. Aflată pe tărâmul francezilor, aceasta a profitat de ocazie și a făcut ce se pricepe ea mai bine! Meseriade jurnalist! Și a chestionat câțiva cunoscuți cu privire la caricatura Simonei Halep din revista Charlie Hebdo.

Sunt jurnalist. Sunt în Franţa. Îmi întrerup pentru câteva ore concediul de maternitate şi scriu din această perspectivă despre subiectul care a captat atât de multă atenţie românească.

Câteva rânduri despre caricatura care a născut zeci de titluri în presa din România şi sute de reacţii în social media: o româncă a câştigat Roland Garros-ul şi strigă „fier vechi” ţinând trofeul deasupra capului.

Google m-a ajutat să centralizez în câteva minute opiniile publicaţiilor din ţară. Plaja e largă. De la „glumă grosolană” la „atac rasist”, cu o majoritate covârşitoare care a văzut-o pe Simona Halep ca fiind ţinta „ironizată”, „batjocorită”, „jignită” sau „umilită”.

Declarațiile francezilor te vor lăsa fără cuvinte!

N-au fost greu de anticipat reacţiile românilor pe reţelele de socializare, chiar în condiţiile în care cu câţiva ani în urmă păreau să empatizeze (cel puţin la nivel de hastag) cu libertatea de exprimare a publicaţiei de satiră, ţintă a atacurilor teroriste. Ce-am vrut să aflu a fost opinia unor francezi cu acte în regulă, din tată-n fiu.

Am vrut să privesc caricatura celor de la Charlie Hebdo cu ochii lor. Şi nu i-am intrebat nimic. Doar le-am trimis imaginea salvată în telefon şi am aşteptat reacţiile.

Aşadar, ce cred francezii? Christian, 45 de ani, un intelectual în costum şi cravată, spune că poate înţelege frustrarea unui cititor român. „Cred însă că-n acelaşi timp ar trebui să luăm puţină distanţă şi să gustăm umorul din planul al doilea.

Nu e despre români, e despre stereotipurile din societatea franceză. Acesta e de fapt subiectul caricaturii.” Îmi aminteşte cât de emblematică e competiţia asta pentru francezi şi-mi mai oferă o perspectivă:

„Având un român câştigător, asta ne stârneşte spiritul de cocoşi nebuni, şovinismul împins la extrem şi invidia tradusă prin glume proaste la adresa câştigătorului. Aşadar e-o glumă ieftină, de duzină, care critică în special atitudinea francezilor care nu ştiu să piardă.”.